Crimeea și etnogeneza tătarilor, pe înțelesul tuturor.

De ani de zile asistăm la manipularea grosolană a comunități tătare, târâtă de falsificatorii istorie să protesteze sub lozinca „Crimeea pământ străbun al tătarilor”.
Însă adevărul istoric este sumbru și, chiar de ne convine sau nu, acesta trebuie acceptat ca atare pentru a pune punct etichetărilor de popor oropsit – victima deportărilor din 11 mai 1944 de pe pământul străbun al tătarilor, e.t.c.
Prin prisma istoriei, a fi tătar nu reprezintă un privilegiu și nici un reper pozitiv care să fi lăsat în urmă o cultură și civilizație preluată și aplicată la nivel global…
Din potrivă, caracterul zugrăvit de cronicarii vremii, vorbesc despre tătari ca fiind vicleni, lași și ucigași cu sânge rece, e.t.c.., a căror căpetenii n-au reușit să consolideze un stat suveran.., caracter moștenit și pus în practică inclusiv de contemporanii etniei a căror căpetenii au distrus forma organizată a comunității tătare.

Este Crimeea pământ străbun tătăresc?
Potrivit cronicarilor chinezi și persani, etnogeneza tătarilor datează din secolul al V-lea identificați în deșertul Gobi.., după subjugarea lor în secolul al IX-lea de către dinastia Liao, tătarii au migrat spre sud și au participat la fondarea Imperiului Mongol al lui Genghis Han. Cât despre prezența efectivă tătarilor în Crimeea, cronicile ne indică secolul al XIII-lea, ca fiind perioada în care tătarii au invadat peninsula.
Concluzii, ce trebuie să înțelegem până aici (exercițiu de imaginație), cineva intră prin efracție într-o proprietate, după care își revendică calitatea de proprietar.., pe scurt, Crimeea nu a fost niciodată „pământ străbun al poporului tătar”, ci doar un tărâm dobândit prin efracție, pentru care au fost asasinați cu o cruzime tipic tătărească, mii de oșteni și civili dintre ante-invadatorii și băștinașii peninsulei.

Atrocitățile Hanatelor asupra poporului rus.
Mergând mai departe pe culoarul istoric, constatăm fără tăgadă egoismul, cinismul și nu în cele din urmă lașitatea genetică a conducătorilor, genă omniprezentă și în rândul contemporanilor care și-au sacrificat propria comunitate, în interes personal și de grup.
Astfel că, după invazia Crimeei, tătarii nu s-au mulțumit cu tărâmul ocupat și au continuat atrocitățile asupra Rusiei țariste, cotropind și pârjolind ținuturi întregi, ucigând mii de oșteni și civili ruși.
Ca o adăugire la concluziile de mai sus trebuie să mai înțelegem că, după revendicarea proprietății, infractorul distruge tot, confiscă agoniseala (fură) și ucide membrii proprietarilor de drept.., practică aplicată de conducătorii tătari, în toate ținuturile cotropite.

Ce a motivat Rusia să deporteze tătarii din Crimeea?
Revenind pe tărâm rusesc, (parte revendicată de cotropitori catalogat „pământ străbun” al tătarilor), ultima invazie asupra Rusiei sa consumat în perioada ocupației naziste, perioadă în care tătarii înrolați masiv în trupele hitleriste au încercat să recucerească Rusia.
După câștigarea războiului de către Rusia sovietică s-a petrecut inevitabilul.., din ordinul lui Stalin, Ivan Alexandrovici Serov a reușit într-o săptămână deportarea în masă a tătarilor din Crimeea, în Uzbekistan.., deportare pe care unii analiști ruși îl consideră pe deplin justificate drept „răsplată pentru atrocitățile comise de tătari” asupra poporului rus.
În completare concluziilor putem spune că, cotropitorii tătari au plătit pentru instinctul genetic din care se evidențiază trădarea și lașitatea.., rușii răsplătindu-i după zicala „dinte pentru dinte” și aici nu facă o remarcă la dr. Chemal Taner, cel care în mod „misterios” a renunțat la proiectul Reformări Muftiatului din România.

Și-au meritat tătarii soarta?
Personal mă abțin să răspund, las această sarcină specialiștilor cum ar fi turcologul Tasin Gemil, cu condiția să scoată din context partizanatul etnic, subiectivismul și alte efecte părtinitoare ce ar putea distorsiona adevărul istoric.
Tot ce pot spune cu privire la deportările tătarilor din 11 mai 1944, se rezumă la regrete, mai precis: poporul tătar din Crimeea a plătit în mod nemeritat actele și faptele căpeteniilor care i-au călăuzit pe un drum greșit.
Las să se înțeleagă că, Rusia n-a avut ca obiect simpla deportarea a tătarilor (ce se putea face în mod organizat și civilizat), ci exterminarea în masă a acestora.
Iată deci, demonstrațiile comemorative trebuie să se limiteze la genocid și nici de cum la deportări, pentru că tătarii nu au fost deportați din patria străbună așa cum o invocă unii, mințind deliberat tătărimea contemporană.

Un adevăr ce ar trebui să vindece tătărimea contemporană.
Cert este că, tătarii n-au tras învățăminte nici în prezent.., ghidați de instinctul genetic pomenit mai sus, aceștia își desemnează reprezentanți din rândul comunității fără o proximă analiză a atitudinii ante-căpeteniilor care n-au reușit să consolideze un stat suveran, al cărui drapel să fie arborat și recunoscut la scară globală.
În mod paradoxal, pe timp de pace și fără influențe negative din partea statului român, conducătorii tătari au reușit să dezbine comunitatea, distrugându-le forma organizată ce îi adăpostea sub umbrela U.D.T.T.M.R.

Istoria se repetă prin necunoașterea ei.
Dacă căpeteniile Hantelor și ulterior, reprezentanții care obținuse statutul formal de autonomie regională și culturală în Crimeea, n-au făcut de cât să-și călăuzească poporul la pierzanie, la fel procedează și predecesorii acestora care pun la loc de cinste interesul personal și de grup.., în nici un caz interesul sublim al tătărimii de rând.

Au nevoie tătarii de un lider extra-comunitar?
Analizând atitudinea unora ca Eserghep Gelil, Amet Varol, Amet Aledin, Sali Negiat, Gafar Metchiure și alte „personalități” ce activează în Comitetele de Reformare a UDTTMR, vom zări prăpastia iminentă în care va sfârși tătărimea contemporană.
Cel puțin în ultimele două decenii, fiecare tătar care ajuns pe căi ilicite sau la limita legii să gestioneze soarta etniei, sau a musulmanilor (ex. Iusuf Murat), nu a făcut de cât să distrugă, să dezbine, sau să monopolizeze.
Pornind de la aceste realități, vă las să concluziona-ți dacă se impune angajarea unui lider extra-comunitar, care să reprezinte cu adevărat interesele tuturor tătarilor din România.

2 thoughts on “Crimeea și etnogeneza tătarilor, pe înțelesul tuturor.

  1. Cel sau cea care a scris această mizerie , plină de ignoranță şi minciuni , se vede clar că are o ură animalică față de tătari şi de Lumea turcică în general ! … Deja este la nivelul de degenerat uman !

    1. Domnule Sali Negiat
      Dumneavoastră ar trebui să fiți ultimul individ care ar trebui să aducă reproșuri articolului sau/și autorului.
      Ca să vă reîmprospătez memoria, pe vreme când erați președintele tătărimii vă impuneți pentru diminuare/anularea emisiunilor de limbă turcă difuzate de Radio T.
      Tot dvs. sunteți persoana care ați promovat nepotismul, dictatura, hoția și dezbinarea comunității tătare și continuați s-o faceți și în prezent în calitate de „marionetă” a pretinsului lider Eserghep Gelil.
      Dvs. și toți cei care aspiră la funcții de conducere în fruntea comunității tătare, nu aveți nimic comun cu interesul sublim al tătarilor din România.., voi sunteți cei care vreți să păstrați comunitatea dezbinată utilizând minciuna și ignoranța realităților istorice.
      Ce argumente (documentate istoric) aveți pentru a contrazice subiectul articolului criticat?
      După cum vedeți, noi nu fugim de dialog.., nu bârfim și înjurăm așa cum o fac „vasalii” refugiați în grupuri răzlețe pe rețelele de socializare.
      Ca dovadă, am aprobat și răspuns celor comentate de dvs. și așteptăm să dați dovadă de bărbăție pentru a consolida un dialog constructiv în interesul sublim al fraților mei tătari.
      Vă mulțumim pentru înțelegere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.