Antiteza spovedaniei prof. univ. dr. Tasin Gemil

Zilele trecut am intrat în posesia unui link ce face trimitere la spovedania prof. univ. dr. Tasin Gemil, în care, vizibil iritat, acesta îndreaptă degetul acuzator către Omer Sunay amenințându-l cu procese, crezând probabil că va reuși să-și spele „păcatele” de fost informator al securității comuniste.
Numai că, ignorând inteligența și cunoștințele minimale a limbii și literaturii române a cititorilor, Tasin Gemil face trimitere la un fragment din cererea de „îndreptare de eroare materială” a adeverinței CNSAS nr. 11126, din 26 noiembrie 2009,  în care, la pagina 3 este menționat: «lui Tasin Gemil nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității», profesorul, omițând voluntar mențiunea de la finele documentului în cauză, care precizează expres: «restul textului adeverinței rămânând neschimbat».
Sintagma din citatul subliniat, face trimitere la documentul inițial, în care, la pagina 2, punctul 4, se menționează într-o română autentică cum că: «Direcția de Specialitate a identificat și alte documente întocmite de domnul Tasin Gemil, fie sub forma notelor informative, fie sub forma unor note de serviciu, privind relațiile domniei sale cu cetățenii străini».
Dacă asta rezultă din documentul oficial emis de CNSAS, mă întreb și vă întreb la rându-mi: cu ce a greșit Sunay Omer, etichetându-l „turnător” al securității comuniste? Ba mai mult, din câte îmi amintesc, Tasin Gemil nu a fost acuzat că fiind „lucrător/colaborator” al securității, ci doar fiind un „turnător ordinar”.
Să înțeleg că nu mai avem dreptul să comparăm sinonimele fie ele și sub formă de argou, respectiv: informator = turnător (în cazul de față, al securității comuniste)? Vreau să spună că, una este să fi acuzat că ești lucrător/colaborator și alta e să fi acuzat că fiind informator, așa cum se precizează expres în documentul CNSAS.
Îmi amintesc că, în urmă cu 4-5 luni, Sunay Omer i-a cerut public dl. Tasin Gemil să-și publice „notele informative” la care se face referire în Adeverința CNSAS, însă profesorul nu le-a publicat nici în prezent, pesemne că acesta are multe lucruri „lăudabile” din perioada de fost informator (= turnător), al securității comuniste.
În același context, dl. Tasin Gemil îl acuză pe Sunay Omer pentru că a îndrăznit să conteste Congresul ilegal din 2017 și să ceară oficial Dizolvarea UDTTMR, dosar în care la următorul termen se va anexa și cererea de anulare a atestatului de utilitate publică.
În mod paradoxal, dl. Tasin Gemil despre care am aflat că și-a promovat nepotul (Amet Aledin), în structuri reprezentative, ca mai apoi în Secretariatul de Stat, unde, în calitate de ordonator de credit a finanțat ilegal bugetul UDTTMR în 2016, tot el (Tasin Gemil), îl acuză pe Sunay Omer că ar urmări să pună mâna pe milionul de euro, care de drept nu se mai alocă începând cu 2017, după ce președintele și staff-ul UDTTMR au fost scoși în afara legii prin sentințe judecătorești, definitive.
Este firesc să ne întrebăm și să așteptăm un răspuns sincer, de ce dl. Tasin Gemil susține o organizație care de drept a sfârșit sub privirile-i nepăsătoare, pentru care n-a făcut nimic în ultimii ani, cu excepția unui comunicat în care a declarat 5 membri fondatori trecuți în neființă, ca fiind absenți la adunarea fondatorilor? Oare aceste tertipuri, tot în arhivele din Turcia le-a studiat și dobândit?
Revenind la spovedanie, Tasin Gemil încearcă să distragă atenția de la trecutul său, aruncând „mâța” în ograda dl. Ibram Nuredin, pe care îl acuză după tiparul fostei nomenclaturi, fără nici un argument din care să rezulte oficial, că ar fi colaborat cu securitatea comunistă.
Deghizându-se în calitate de victimă a securității comuniste, Tasin Gemil își continuă spovedania amintindu-și cum că la jumătate lunii mai 1971 s-a încercat racolarea sa de către M.I.T. (Organizația Națională de Informații  din Turcia) și la sfârșitul lunii septembrie 1972 de C.I.A. (Agenția Centrală de Informații SUA).
În opinia mea, așa se explică dosarul de urmărit a dl. Tasin Gemil, care nu a reușit să prostească structurile de securitate, privind rolul său de agent dublu (turco-american), ca acum, atribuindu-și calitatea de „Zemzem suyu”  încearcă să profite de naivitatea comunității musulmane, și nu numai.
Personal a „reușit să mă convingă”.., mai ales că printre altele, dl. Tasin Gemil s-a spovedit că a menținut legăturile cu ambasada Turciei la București, ca mai târziu, după revoluție să fie numit ambasador, bănuiesc, urmare expertizei în diplomație dobândit în arhivele din Turcia.
Dar, hai să vă explic ce am înțeles în simplitatea mea, din Legea 51/1991 și Convenția de la Geneva din 18 aprilie 1961.., în termeni uzuali, atașații diplomatici sunt spionii oficiali ai statelor acreditate, cu care dl. Tasin Gemil a colaborat și colaborează (Turcia) și în prezent, ba mai mult, între anii 1998-2003 și 2004-2008 a reprezentat România în Azerbaijan și Turkmenistan, adică exact statele în care Turcia deține influență covârșitoare.
Dar mai am o nedumerire crasă, de ce abia în primăvara anului 1988 și-a depus actele pentru a emigra definitiv și nu a cerut azil în 1972, când a vizitat Turcia împreună cu soția, dar mai ales, de ce nu și-a menținut intenția și după asasinarea președintelui Ceaușescu?
Înclin să cred că, de rodul de agent dublu a fost nevoie în România, unde cred că a participat inclusiv la lovitura de stat din decembrie 1989, meritele fiindu-i recunoscute imediat prin racolarea în rândul pionierilor trădătorilor de neam și țară care au reușit să distrugă România, ca mai apoi, 8 ani să fie răsplătit ca „agent oficial” în statele Caucaziene.
Iată de ce, cele argumentate în spovedania prin care, dl. Tasin Gemil și-a motivat patriotismul și noțiunea de familie, n-au nici o noimă.., în sensul că, chiar și singur de ar fi rămas ca azilant în Turcia, prin Crucea Roșie putea obține reîntregirea familiei…
Închei cu riscul de a mă repeta: domnul Tasin Gemil nu a reușit să prostească securitatea care i-a monitorizat activitatea de agent dublu și acum încercă să profite de naivitatea noastră, iată de ce, la rându-mi îl rog să-și publice toate notele informative în ordine cronologică, pentru a dovedi că nu are mimic de ascuns.

Ali Ibraim.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.