Revoluția din ’89 și „Dumnezeii României”.

Acum 28 de ani, în decembrie mureau oameni împușcați pe stradă, aruncați în aer, înjunghiați, zdrobiți cu TAB-urile, executați cu sânge rece în spitale, arși şi cu cenușa aruncată în canalizare.
Potrivit statisticilor I.R.R.D., în intervalul 17-22 decembrie 1989 s-au înregistrat 271 de martiri, alți 715 în intervalul 22-25 decembrie, după 25 decembrie au fost înregistrate alte 113 victime, iar fără dată exactă au fost înregistrate 67. Astfel, Revoluția din 1989 a avut în total 1.166 de victime.
De la declanșarea evenimentelor la zi, patru președinți şi o armată de premieri și politicieni post-decembriști, nu au fost în stare timp de 28 de ani să determine instituțiile statului să stabilească, fără echivoc, o dată pentru totdeauna, ce s-a întâmplat atunci…

Ore de ce?

Răspunsul este cât se poate de simplu și la vedere, nomenclaturiștii care au declanșat și urmau să profite de lovitura de stat supranumită „Revoluția din 1989”, aveau nevoie de control asupra instituțiilor și în acest sens, au fost legiferate cu prioritate o serie de facilități, printre care inamovibilitatea și confortul financiar al magistraților.
Astfel, prin cumpărarea condiționată a magistraților și transformarea sistemul judiciar stat în stat, nomenclaturiștii comuniști în frunte cu Ion Iliescu, au reușit să aplaneze și să tergiverseze crimele comise în decembrie ’89 și să obțină „undă verde” pentru jaful asupra avuției naționale, confiscată regimului ceaușist.
Ura justificată a poporului la acea vreme, a lăsat cale liberă nomenclaturiștilor să-și instaleze proprii oameni în fruntea serviciilor și astfel, lichiditățile Românie din conturile externe au dispărut peste noapte, în timp, România pierzându-și suveranitatea și tot ce însemna avuție națională a fost distrusă controlat sub privirile nepăsătoare a instituțiilor ce ar fi trebuit să vegheze interesul național.
Printre aceste instituții, sistemul judiciar este principalul vinovat pentru toate nenorocirile ce s-au abătut asupra economiei naționale și poporului român, tot ei, magistrații scăpați de sub control, au continuat să acționeze în haită curmând destinele a mii de conaționali care, chiar și după ce și-au câștigat dreptatea la C.E.D.O, „criminalii” care i-au judecat și condamnat, n-au putut fi trași la răspundere materială și penală.
În tot acest timp, Consiliul Superior al Magistraturii a supravegheat apărând fărădelegile magistraților din sistem, ca acum, toi ei sunt cei ce se revoltă pentru noul pachet de legi prin care vor putea fi trași la răspundere.
Altfel spus, un om de rând care greșește la locul de muncă, poate fii trasă la răspundere materială sau penală și să-și piardă slujba, în timp ce, un „criminal legitimat în drept penal” care condamnă un om nevinovat nu pățește nimic, ba mai mult, tot societatea este cea care-i plătește greșelile recunoscute de C.E.D.O.
Iată deci, „egalitate în drepturi” prevăzută expres în Constituția țării, nu este aplicabilă în breasla magistraților și până ce nu vor exista legi clare care să-i responsabilizeze, aceștia vor rămâne mai presus de lege, imune la nevoile țării și societății, chiar și în condițiile în care sunt legal sesizate, pentru că ei sunt „Dumnezeii României” – aserviții trădătorilor de neam și țară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.